Poezie
Eterne ruine
1 min lectură·
Mediu
Din al tarii pamant se ridica ruine
Pasind prin paianjeni si plase de spini.
Rascoala in inimi si rauri de sange,
In jurul lor pururi lacrimi baltind.
In ochi avand moarte, cu sufletul stins,
Fiindu-si pe vesnic proprii straini
Din tarana uscata se rascoala ruine
pasind prin paianjeni, cioburi si spini.
Totul e gheata. Acusi putrezind,
Vesteda-i astazi gradina de crini,
Iar din pamantul batran incatusate ruine
Isi plang pacatul in orasul de spini.
Straini de-asta lume, straini de-un taram
Ce-n tremur de zare se pierde-acum lin,
Raman doar fantome, eterne ruine
De-asta lume legate prin raiul de spini.
012.372
0