sophie polansky
Verificat@sophie-polansky
„<b>eu cred in tine, eu cred cel mai mult in tine; noi suntem intr-un fel o pereche de pantofi miu miu.</b>”
Colecțiile lui sophie polansky
Pe textul:
„cunosc liniștea asta" de raluca sandor
RecomandatAsta e unul dintre poemele tale incarcate emotional, dar nu numai, pentru ca aici te joci mai mult cu acest monolog, e un poem pe care nu-l stiam, il aduci pe nenea aici, cu noi, ii arati ceea ce noi nu vedem si creezi un univers al unei copilarii pierdute, desi pierdut nu e cuvnatul potrivit, e ca intr-un diapozitiv in care schimbi cadrele, se aude acel zgomot, se vad nuante si nuante, si ajungi la capat cand noi mergem acasa.
Pe textul:
„cunosc liniștea asta" de raluca sandor
RecomandatPe textul:
„ce s-a spus până acum. nu contează. ce nu s-a spus" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„ce s-a spus până acum. nu contează. ce nu s-a spus" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„ce s-a spus până acum. nu contează. ce nu s-a spus" de Vasile Munteanu
Deci, cand unul dintre miile de cititori simplii va lectura acest text, se va gandi sigur la asta, va face aceasta corelatie in minte. De asta-ti spuneam ca duce in derizoriu. Acum, stim bine care-i treaba cu publicurile, stim si cui ne adresam cu precadere, care ne este scopul si targetul, dar poate te gandesti la exprimare, sa eviti alunecare asta.
Cumva, iti spun din ceea ce am vazut, auzit, patit; si pana la urma am hotarat ca e mai bine sa evit derizoriul, oricat mi-ar fi de drag acel element, decat sa pierd acel cititor. Nu stiu daca e bine, e un exercitiu, poate sa reuseasca sau nu. O sa ma mai gandesc, oricum.:)
Pe textul:
„ce s-a spus până acum. nu contează. ce nu s-a spus" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„ce s-a spus până acum. nu contează. ce nu s-a spus" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„poem tâmpit" de silviu dachin
Pe textul:
„ce s-a spus până acum. nu contează. ce nu s-a spus" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„poem tâmpit" de silviu dachin
:) Imi pare rau sa te dezamagesc, dar n-am putut sa citesc tot poemul. Cand am citit iglu cu suflete, psalmi peste viata, m-am orpti. De ce vrei sa fie totul atat de artificial si de nepersonal, Nepersonal insemnanad aici aceste imprumuturi moarte, care nu vin din ceva intim al tau, ci din sunele placute si contraste izbitor-ostentative.(!)
Pe textul:
„cădere uniformă" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Rondelul indiferenței absolute" de neculai lunca
Pe textul:
„exuvii 1" de holobaca gheorghe
până voi păta cerul. Asta e frumos, dar restul e prea sufocat de metafore-cliseu, ca soapte aburite, degete urme, penele sădite prin zbor etc.Ai putea simplifica discursul, mai firesc, mesajul se mentine, e prea incarcat si cumva, la un moment dat, se simte ca-i fortat, chiar daca atunci cand ai scris, nu tti-a parut asa.
Pe textul:
„Infinitul de dincoace" de Antonia-Luiza Zavalic
Pe textul:
„minunata călătorie a lui emil prin gara de nord" de emilian valeriu pal
RecomandatLegat de patetism, nu e si nu risca, pentru ca textul parcurge niste praguri bine gradate si punctate, in fiecare firul conduce catre inima, care e vitata pe parcursul povestii. Si de ce trebuie, zic eu sa ramana inima in final, chiar daca pare a interfera cu acea cutie a mila, dubland, efectul nu e de patetic ci de catharsis. Si chiar asta, oricat de pretentios vi s-ar parea, in context, termenul.
Pe textul:
„minunata călătorie a lui emil prin gara de nord" de emilian valeriu pal
RecomandatPe textul:
„Apariție editorială \"Cântece de la șase\" de Ecaterina Bargan" de Silvia Goteanschii
RecomandatPe textul:
„Andrei" de adrian pop
RecomandatPe textul:
„Andrei" de adrian pop
Recomandat
