sophie polansky

as fi vazut o virgula sau o alta asezare in pag. la cartofi prajiti, fialul/
raportaerea la generatii si vizionarea de sus a faptelor, a conceptiilor, a zilelor.
epicul curge bine si ai si sentimentul sigurantei /
cartierul militari îmi părea curat
dar eu nu știam foarte bine
cine a condus revoluția
dinescu sau cine?
în jurul meu nu zbura nici măcar o muscă
iar aerul era foarte curat

poemul cu umbra/
mov
albastru
fumuriu
după caz
să incit adulții/

mi-a placut/

imi place/
îmi desenai vocea are nuanță de coniac și nu mai știu cum parcă niște flori sau culori stranii nu fuschia era ceva verde am uitat sau poate voiam să mai cauți detaliile odată ca și cum ai fi răscolit printr-un coș de răchită
foarte atentă

nu-mi mai explica lasă-mă
să-ți pun gene poate și pistrui să-ți dau părul din ochi
te așez în fotoliu să te am într-un fel
ciudat ca un început de vară
numai al meu

in sfarsit intrevad o schimbare/
te asezi in fata si vorbesti, fatis, fara ascunderi/
si te prinde versul lung in care curge eul/

eu nu am simțit decât vântul sauvage
și adânca rezonanță a mormintelor
de atunci cresc pui de tigri în jurul trupului

să îmi audă cântecul
când merge pe mare fără numele meu în inimă

foarte sensibil si transparent acest poem, Ela.
Ma bucur sa gasesc o schimbare de raportare si de perspectiva aici.
Mi-a placut intreg poemul, titlul merge, in prima strofa am gasit niste formulari care nu mi se pareau chiar foarte inclusein stare, dar asta e doar o problema de perceptie si de raportare.

n-am văzut nimic. eram orb ca un cățel de câteva zile. tu sângerai
tot ce știam despre asta nu mă ajuta să mă ridic înăuntru umbrelor
să tai mersul prin toate lucrurile în felii și să privesc mecanismul
care ne face atât de perfecți/


mi-a placut foarte mult aceasta definire si raportare de la mic la mare/
fragezimea si caldul vin din intrior/
suntem un fel de carne ce straluceste, ce se pe-trece/

fain.
mie mi-a placut ca sketche/
fain finalul/
mai ales acel ¨e¨/

do, imi pare rau ca nu voi putea fi acolo sa te vad; dar tu reste penarre.:P
va salut si va imbratisez.
succes!

- locuri marcate. omul este pus in scena si i se traseaza deja drumul.
In fragmentul al doilea coerenta incepe sa revina si firul epic se onduleaza. Intensitatea creste.
Ca cititor treci prin niste intamplari si stari naucitoare.
Mi se pare relevant ca reusesti foarte bine sa mentii interesul cititorului foarte sus fara a plcitisi.
In fragmentul acesta regasesc forta si uimire.
In fata unor astfel de intamplari nu poti avea decat sange rece.
Si ce mai e foarte fain este si faptul ca este foarte vizual, adica aceasta tehnica pe care o folosesti iti ofera secevente filmice apetisante.
Ca la avantpremiera, vedem cele mai delicioase imagini care ne sacaie si ne incanta. Nu mai am rabdare pana incepe filmul si fac mereu iiii, iiiiiiii.

-mi-am făcut cv european. de plictiseală. secretara m-a chemat mîine că mîine sunt şefii şi numai ei o să-mi arate ce am de făcut. mda. trec strada mi se pare că înot.
Asta vi-a-vis de strazi si de preocupari.
Eu cred ca preocuparile pot fi comparate cu o strada.
Se zice la Moscova exista o strada care este considerata ca fiind ideala.
;)

- eu cred ca intreg textul este scris de undeva de sus.
Este foarte filmic si cared ca este foarte bine.
Cu ochiul de fotograf ( regizor ) prinzi detaliile si le diseci intr-un fel de morga, cu pasiune.
In Dead ringers e o scena fainuta in care doi frati gemeni, dr. pe chirugie fac o operatie. Toata scena este filmata de sus, dar din niste unghiuri absolut dementiale. Ei sunt imbracati in rosu. Un fel de calai.
Asa si textul tau taie si lipeste.
Inca ceva, o chestie super importanta : ai aici vederea si nu vizionarea.
Vizionarea nu presupune prezenta FIZICA l alocul respectiv, pt ca produce dezgust si reactii fizice urate.
De acea vizionarea nu permite prezenta fizica la mai mult de 5-7 m.
- mă întreb cum ne vedem din satelit. probabil ca o legătură de covrigei.

foarte, foarte frumoase fotografiile.

uite aici ceva cu adevart poetic, zic eu:
\"viața mi se întinde între palma ta și gura mea. prăjim ouă ochiuri pe lopata cu care am îngropat oamenii. toți oamenii. în jurul nostru aerul se comprimă ne trage în el ne mestecă ne scuipă.

iubirea mea nu e o tobă. nu mai scot niciun sunet înainte ca tu să lași bățul. să se lovească de piatra cubică ca un ban de argint. să mă răscumperi. nu am fost niciodată a mea.\"

si nu e doar un copier/coller, uite cum bate iubirea, cum se invarte, cum se joaca si cum ne elibereaza.
e un fel de joc cu moartea, care roade si naste.

imi place desi sfaristul e nitel previzibil

a.
si titlu.
respiratia care s-a incolacit si asteapta.
placut

alice imi place.
incearca insa sa pui altfel in pagina.
poate asta e ritmul pe care l-ai vrut, fie, nu la el ma refer ci la sentimentul poemul de a ramane inchis in el.
înalţ o ramă pe un perete gol
o multiplic te ţin acolo simplă
funcţie literară fără titlu şi fără final
cerşind explicaţii
tu
nu eşti îndrăgostită
olea
să nu uiţi asta

să vii desculţă

aici ai suflu si e fain.
asezi personajul cu fata la public.
el scuipa. si respira.
acum e mai bine.
continua!

(flesh)

eu șase ani frate-miu patru stăm în poarta bisericii ca niște sfinți născuți prematur
eu la stânga el la dreapta miroase a mucegai suntem catolici n-am mâncat niciodată colivă
mâna întinsă către femeile cu broboadă miluiește-mă tanti cu niște colivă frate-miu are colivă eu doar cozonac mi-e ciudă

apoi mâna mamei trăgând sălbatic de păr m-ați făcut de râs mâna mamei e grea ca mâna unui bărbat ea duce casa-n spinare ca pe-o legătură de vreascuri pe deget verigheta lucește
ca un bănuț pe fundul apei

(flesh)


cele mai importante cuvinte raman cateodata cele mai simple.
la tine izvoraste o cutremurare si un senin aparte.
ca sa poti pune aceste doua unghiuri intr-o oglinda iti trebuie privitorul sau constiinta.

apoi este titlul care mie imi place foarte mult, iar un raport nastrusnic.
scena din titlu este una pura si hazlie aproape.
avem inca inocenta.
vrem sa apstram covoarele curate dar le murdarim.
vrem sa ne sarute mama dimineata dar nu o face.
dar nu plangem.
undeva exista un prag pe care se spun tristetile si au loc imbratisarile. sau plecarile.
insa exista mereu o reintoarcere.
de aceea exista speranta ca ziua de luni sa fie desavarsita.

imi place.
fara ghilimele

felicitari,
cu mare bucurie

remarc
de mic am crescut singur dormeam singur mîncam singur vorbeam singur oamenii râdeau de mine vedeau buzele cum se mișcă spuneau uite la ăsta și-a înghițit limba eu spuneam lucruri importante n-aveau cum să știe că lucrurile importante nu se spun în gura mare la ora de sport

si

există două soiuri de moarte eu am ales una nu moartea aia de care vorbește lumea că ar urma să se-ntâmple ci moartea care există deja moartea despre care nu poți spune nimic pentru că îți mănâncă limba voința și tot ce mai ai pe dinăuntru.
restul e inauntru devorat incolacit.


le pacte des loups

ideea de mine
se-ntâlnea cu ideea de tine,
ideea de buză cu ideea de gât,
cel putin aici este ideea de poetic si de constiinta,