Atunci, de mult, când stăteam pe bancă,
a căzut un porumbel însângerat…
Tu, perfidul acesta de azi,
l-ai ridicat în pumni și ai plâns
Atunci, aveai suflet de copil,
suflet atât de
Deși unde te caut eu
nu ai fost nicicând,
totul îmi vorbește despre absența ta.
Ce ciudat complot!
Orice ai fi
întoarce-te să mă iubești!
Viața mea urmează
ritmul nebun al inimii tale...
Nu ma știu
să aștept... să tac...
să plâng... să zac...
Inima mi se zbate nebună
în aceiaș colivie,
cu același gratii, neputând să spună
nimic din ce știe...
N-am reușit să te port
nici măcar pân\'la mare...
N-am reușit să te scot
din ceața din zare...
N-am reușit mai nimic, pot să spun...
Nimic! Sunt neputincioasă!
nici să
Te întoresei din nou din realitățile tale…în chip de liliac de noapte, energic și jucăuș. Acelaș zâmbet pueril… aceleași mâini nerăbdatoare. Știam că dincolo de orice conformitate, se va întâmpla
Era una din zilele alea de primăvară. Da. Îmi amintesc bine. Iarba de-abia dăduse în colț iar fluturii viu colorați pigmentau aerul proaspăt. Priveam mâinile puternice ale tatălui meu și mă întrebam
Vin copacii și iarba…
Vine-ntâia clipă
și sarutul dintâi
și stelele toate, în jerbe
vin să mă-ntrebe
de ce nu mai ești...
Hai să fim serioși!
Unde te-au