Fata-morgana
Deși unde te caut eu nu ai fost nicicând, totul îmi vorbește despre absența ta. Ce ciudat complot! Orice ai fi întoarce-te să mă iubești! Viața mea urmează ritmul nebun al inimii tale...
Mărturisire
Nici măcar nu vei ști, dragule, unde încep frământările mele și ce nume au. Mâinile tale mari și nerăbdătoare frământă pacea sufletului meu chiar și atunci când dorm neclintite.
Te iubesc
Trebuie să ne mai căutăm în rătăcirea asta haotică... Dar tot e mai frumos acum, decât după ce vom avea toate răspunsurile. ”Te iubesc!”, spui tu... Eu aud freamătul buzelor tale
VISAND....
Mă întorc cu gândul mereu înnapoi, la pielea ta caldă, la ochii adânci, la visul meu blând, murdar de noroi, la floarea mea rară crescută-ntre stânci... Și-mi pare c-aud suspinul tău
ABIS
Te-am visat...Straniu vis... Alergai surazand in lumina lunii cu sufletul bland,... albastru,... deschis,... Norii, se-ascunsesera cu totii, nebunii!... iar cerul parea o
Aș fi vrut...
Cu câtă-nverșunare întinzi către mine mâini și-mi răspunzi mereu c-o-ntrebare doar pentru că ți se cuvine totul... Aș fi vrut să te pleci un bob-zăbavă, peste
Premoniție.
Plâng îngeri răstigniți pe ramuri, mor nuferi, încă-ne-mfloriți, se zbat albi inorogi în hamuri și porumbei zac desfrunziți... E ars pământu-n urma ta și-s seci
Delir...
Închide ochii și visează c-avem copacii toți, ai noștri, și perlele întregii mări... Închide ochii... Sau, mai bine, oprește-n loc această clipă, și-nchide-mă în ei
Clandestină.
N-am țară. N-am masă. N-am pace sau dor. N-am murmur de ape. N-am vise de mâine. Mă-nalț cu privirea: n-am aripi de zbor... Mi-e sete de apă... Mi-e foame de pâine... Iar tu, ca un
Nepuținta
N-am reușit să te port nici măcar pân\'la mare... N-am reușit să te scot din ceața din zare... N-am reușit mai nimic, pot să spun... Nimic! Sunt neputincioasă! nici să
Revolta.
Întinde-ți ramurile-n zare! E zarea largă, tu nu vezi?! Iar marea... e la fel de mare... Îndreaptă-te încotro crezi! Eram un vis... eram un dor... zefir în părul tău smolit,
Celelalte anotimpuri.
Primăvara asta va fi a noastră, așa cum vor fi toate celelalte anotimpuri ce-i vor urma... Vom împarți marea albastră, cer... timp... ani... și flori... viața o vom
Anotimpuri
Ghioceii ce i-am sădit în alte primăveri, împreună, în pragul casei tale, ce-ți spun dimineața când ieși cu alta de mână și zâmbiți fericiți către
Te iert!...
Te iert că m-ai iubit cu-atâta patimă... Te iert c-ai mințit atât de frumos... ... c-ai scrijelit atât de adânc în sufletul meu... Te iert că mi-ai întors viața
Noncomformism
Nu ma știu să aștept... să tac... să plâng... să zac... Inima mi se zbate nebună în aceiaș colivie, cu același gratii, neputând să spună nimic din ce știe...
Autoportret
De-mi despletesc așteptările și-mi las dezgolite mirările și-mi cânt spinii, ce-nfloresc mai sublim decât trandafirii, din colțul grădinii, atunci, falsul meu
Idei sintetice
E incredibil cât de curând învățăm, să nu mai plângem... Nu mai privim dincolo de garduri... Traversăm pe partea cealaltă... Viața se retrage, târâși... ca o meduză cu
Noi eram?!...
Noi priveam cum vine seara Și cum moare-n valuri vara? Noi priveam cum luna nouă scapătă sub zori cu rouă? Noi râdeam nebuni când marea
Inedit
Am iubit nebuni printer ploi și-am plecat și-am venit înapoi… Am iubit ne-nțeles Cum doar noi puteam iubi… Dar fiecare și-a văzut de drumul
Iarna
Azi ninge curat în urme de pași ce-au evadat lăsând sub lanțuri povara grea iubirii, de-a se regăsi în ea… Și eu am plecat… Și tu ai plecat…
Te du...
Atâta vreme-am rătăcit ținându-ne-ncleștați, prin catacombe fără de sfârșit… Atâta vreme-am scrijelit în suflete ca-n carne vie… Atâta
Suflet de copil
Atunci, de mult, când stăteam pe bancă, a căzut un porumbel însângerat… Tu, perfidul acesta de azi, l-ai ridicat în pumni și ai plâns Atunci, aveai suflet de copil, suflet atât de
M-am întors...
Deschide-ți doar brațele să mă topesc acolo în neliniștea lor… Deschide-ți colțul de dor și nu-mi frământa ne-nțelesul cu-atâtea-ntrebări
Identificare
Vin copacii și iarba… Vine-ntâia clipă și sarutul dintâi și stelele toate, în jerbe vin să mă-ntrebe de ce nu mai ești... Hai să fim serioși! Unde te-au
Un oaspete...
Primește-mă,
VIS ALBASTRU
Am râs... am plâns am alergat Vis albastru, mai albastru ca mările, venelor tale, mai nebun… Dă-mi mâna. Pe unde ai
PRECUM IEDERA...
PRECUM IEDERA TU… Verdele ochilor tăi… dragostea ta… Tu, te-ai răsâpndit în mine precum iedera… la fel de verde…de calm…de meticulos…
NISIPUL
NISIPUL Am căutat să-ți găsesc urma, ultima, de când ai plecat… N-am găsit-o… M-am întristat nespus… Pesemne ca și el, nisipul, s-a chinuit să uite ca
