SÎRBU GEORGIANA DIANA

Am iubit nebuni printer ploi și-am plecat și-am venit înapoi… Am iubit ne-nțeles Cum doar noi puteam iubi… Dar fiecare și-a văzut de drumul

Azi ninge curat în urme de pași ce-au evadat lăsând sub lanțuri povara grea iubirii, de-a se regăsi în ea… Și eu am plecat… Și tu ai plecat…

Atâta vreme-am rătăcit ținându-ne-ncleștați, prin catacombe fără de sfârșit… Atâta vreme-am scrijelit în suflete ca-n carne vie… Atâta

Atunci, de mult, când stăteam pe bancă, a căzut un porumbel însângerat… Tu, perfidul acesta de azi, l-ai ridicat în pumni și ai plâns Atunci, aveai suflet de copil, suflet atât de

Deschide-ți doar brațele să mă topesc acolo în neliniștea lor… Deschide-ți colțul de dor și nu-mi frământa ne-nțelesul cu-atâtea-ntrebări

Vin copacii și iarba… Vine-ntâia clipă și sarutul dintâi și stelele toate, în jerbe vin să mă-ntrebe de ce nu mai ești... Hai să fim serioși! Unde te-au

Primește-mă,

Am râs... am plâns am alergat Vis albastru, mai albastru ca mările, venelor tale, mai nebun… Dă-mi mâna. Pe unde ai

PRECUM IEDERA TU… Verdele ochilor tăi… dragostea ta… Tu, te-ai răsâpndit în mine precum iedera… la fel de verde…de calm…de meticulos…

TEAMÃ Nu mi-am făcut niciodată socoteala cât de mult te-am iubit ci cât aș fi putut să te iubesc de-acolo-nainte… De-aceea mi-e teamă să mă mai regăsesc în tine…

NISIPUL Am căutat să-ți găsesc urma, ultima, de când ai plecat… N-am găsit-o… M-am întristat nespus… Pesemne ca și el, nisipul, s-a chinuit să uite ca