O barcă purcese
Curgerea
O velă străpunse
Valul
O iarnă ingheță
Plângerea
Un pas bătu
Malul.
O statuie insufleți
Adorarea
O noapte apuse
Amarul
O odă binecuvântă
Întruparea
Un vis
Mai da-mi un semn din roua primaverii
Un semn din dimineata adormita
Mai da-mi un semn ca din corola zarii
Lumea sa nu-mi mai para parasita
De-ar fi ca sa intrebe toti din lume
Cine e cel de
De ce cazut-au oameni in pacat
Predestinandu-si soarta sa se sfarme?
De ce e Omul astazi renegat
Si schingiuit cu ale urii arme?
Batjocorit de toti si ponegrit
Azi Omul este moft de \"moda
O iluzie s-a născut.
A zburat
Ca speranța,
din turnul de fildeș
Al adevărului prins
Intre dinții de cleștar.
S-a mărit,
a crescut din aer
Și se putea vedea,
Dar în lumină.
Și zefirul
Căzut la marginea luminii
Într-un sărut bolnav cu viața
Așa început-a rostul firii
Așa a șasea dimineața.
În paradis mergeam desculți
Acum ne incălțăm cu animale
Din marea umbra a oamenilor
Picături de stâncă
Cazură-mi pe gene.
Le topi cristalul di ochii mei
Și-anotimpuri perene
Trecură prin irisul verde
Erau dure,de piatră și grei
Se făcură ochii-mi atunci
Și-ntr-o clipă lumina
Dintr-un vis de lumina s-a-ntrupat o privire
Ce strabate prin ape,ce patrunde spre cer
Este iluzia alba,lumea in devenire
De la gandul pelagic la suflarea de fier.
Din mormantul sperantei
Simteam cazand lumina de departe,
In valuri de matase,
Pe osul tau nascut din chihlimbar
Se-ntunecase...apoi,
scurgandu-se in cel venin amar
cu care-ti scrise mana foi de carte.
O
