Poezii

Simteam cazand lumina de departe, In valuri de matase, Pe osul tau nascut din chihlimbar Se-ntunecase...apoi, scurgandu-se in cel venin amar cu care-ti scrise mana foi de carte. O

O barcă purcese Curgerea O velă străpunse Valul O iarnă ingheță Plângerea Un pas bătu Malul. O statuie insufleți Adorarea O noapte apuse Amarul O odă binecuvântă Întruparea Un vis

Dintr-un vis de lumina s-a-ntrupat o privire Ce strabate prin ape,ce patrunde spre cer Este iluzia alba,lumea in devenire De la gandul pelagic la suflarea de fier. Din mormantul sperantei

O iluzie s-a născut. A zburat Ca speranța, din turnul de fildeș Al adevărului prins Intre dinții de cleștar. S-a mărit, a crescut din aer Și se putea vedea, Dar în lumină. Și zefirul

Picături de stâncă Cazură-mi pe gene. Le topi cristalul di ochii mei Și-anotimpuri perene Trecură prin irisul verde Erau dure,de piatră și grei Se făcură ochii-mi atunci Și-ntr-o clipă lumina

Căzut la marginea luminii Într-un sărut bolnav cu viața Așa început-a rostul firii Așa a șasea dimineața. În paradis mergeam desculți Acum ne incălțăm cu animale Din marea umbra a oamenilor

De ce cazut-au oameni in pacat Predestinandu-si soarta sa se sfarme? De ce e Omul astazi renegat Si schingiuit cu ale urii arme? Batjocorit de toti si ponegrit Azi Omul este moft de \"moda

Mai da-mi un semn din roua primaverii Un semn din dimineata adormita Mai da-mi un semn ca din corola zarii Lumea sa nu-mi mai para parasita De-ar fi ca sa intrebe toti din lume Cine e cel de