Simteam cazand lumina de departe,
In valuri de matase,
Pe osul tau nascut din chihlimbar
Se-ntunecase...apoi,
scurgandu-se in cel venin amar
cu care-ti scrise mana foi de carte.
O
O barcă purcese
Curgerea
O velă străpunse
Valul
O iarnă ingheță
Plângerea
Un pas bătu
Malul.
O statuie insufleți
Adorarea
O noapte apuse
Amarul
O odă binecuvântă
Întruparea
Un vis
Dintr-un vis de lumina s-a-ntrupat o privire
Ce strabate prin ape,ce patrunde spre cer
Este iluzia alba,lumea in devenire
De la gandul pelagic la suflarea de fier.
Din mormantul sperantei
O iluzie s-a născut.
A zburat
Ca speranța,
din turnul de fildeș
Al adevărului prins
Intre dinții de cleștar.
S-a mărit,
a crescut din aer
Și se putea vedea,
Dar în lumină.
Și zefirul
Picături de stâncă
Cazură-mi pe gene.
Le topi cristalul di ochii mei
Și-anotimpuri perene
Trecură prin irisul verde
Erau dure,de piatră și grei
Se făcură ochii-mi atunci
Și-ntr-o clipă lumina
Căzut la marginea luminii
Într-un sărut bolnav cu viața
Așa început-a rostul firii
Așa a șasea dimineața.
În paradis mergeam desculți
Acum ne incălțăm cu animale
Din marea umbra a oamenilor
De ce cazut-au oameni in pacat
Predestinandu-si soarta sa se sfarme?
De ce e Omul astazi renegat
Si schingiuit cu ale urii arme?
Batjocorit de toti si ponegrit
Azi Omul este moft de \"moda
Mai da-mi un semn din roua primaverii
Un semn din dimineata adormita
Mai da-mi un semn ca din corola zarii
Lumea sa nu-mi mai para parasita
De-ar fi ca sa intrebe toti din lume
Cine e cel de
