Rămâi pe mal,
fii valul ce refuză
albastrului mării să se dăruie din nou.
Un castel de nisip mi-e sufletul: rădăcini, scoici, alge, tunele...
Acesta să fie oare zidul
ce stă în calea valului
S ă nu mă-mpiedic: alergând
I ubirea e ceea ce cauți
M ai mult și înțelegi mai puțin
O pierd însă mereu. Rămâne-n urmă?
N u știu să iubesc sau iubesc tot ce fuge de mine.
A lături e? \'Nainte
T are-am mai îngălbenit, ofta o frunză
O , și ce departe-i până jos!
A cuș-acuș mă zboară vântul,
M ăcar să nu-mi zdrobesc vreun os...
N icicând n-am pus atâta patimă!
A tât. Și se
SN