Simona Niculae

Ce mai faci? Nu ti-am mai scris pe email...
Vroiam doar sa scriu AICI cate ceva...
Am recitit acum prin prisma a ceea ce traiesc eu acum; cam acelasi lucru...
\"pana si cainii si gunoierii sunt mai importanti decat mine\"... pacat, mare pacat, caci totusi avem si un rod al iubirii, sau a ceea ce am crezut noi in valtoarea vietii ca e iubire...
Te pup si poate anul asta reusim totusi sa ne vedem cand mai vii prin Buc.
Simona

Prima data m-am gandit la IQ; ma gandeam ca imi lipseste, daca era nevoie de el... Apoi mi-am dat seama ca e vorba de diminutiv (sper!! - mesajele dvs sunt la fel de ermetice ca si majoritatea poeziilor); cu toate astea nu stiu unde se zareste pe site ca eu nu vad \"Simoniq\" nicaieri, chiar nu vroiam sa imi apara numele intreg...

Am incercat ceva cu IQ: trimit data viitoare, ca nu sunt sigura!

Mi-ar fi placut sa mai stam de vorba; eu intru destul de rar pe-aici; nu prea am timp; vroiam sa va cer niste sfaturi re: scoala dar nu isi au sensul aici astfel de comentarii (daca pot sa va pun cateva intrebari, as folosi mailul dar nu il stiu; al meu este Simona_Niculae@hotmail.com; as aprecia ajutorul)

Multumiri

Simoniq

Imi place foarte mult primul vers !
Cel mai mult !
Desigur, nu spun asta ca sa primesc nota mare la info !! (sa fie clar :-)) (stiu ca am scris mai mult de la mine, iar pt BD nici nu am mai avut timp pt ca nu mi-au placut niciodata).

Simona

Foarte frumoasa metafora !
Imi place penultimul vers, foarte ... plastic.
Suna a intelepciune.
Sa ne mai impartasiti din aceste revelatii.

Simona

Nu stiu daca asta e intentia, dar imi pare ca va intuiesc in aceste versuri, mereu atent la ce se intampla in jur, receptiv la persoanele care au ceva de spus... si care nu.
Sa speram ca nu am gresit.
Eu, care sunt adepta finalului in coada de peste, de ghicit / descoperit, de visat / de trait, de multumit / nemultumit, as fi taiat ultima strofa...

Cu respect,

Simona

Am ceva foarte important sa iti spun.
Dar pe email.
Daca te intereseaza.
Simona

Am citit intr-un tarziu link-ul tau (clevetelile si nemultumirile), care m-a dus catre alte si alte link-uri. Nu comentez nimic, decat simplu, imi pare rau ca mi-am pierdut timpul. Cu exceptia catorva (prea putine) poezii si \"povestile\" tale. Si daca Dl Radu (care de-abia acum imi dau seama de ce era asa rautacios in emailuri, cand puneam si eu intrebari de mic incepator) nu ma cenzureaza, iata adresa mea de email la care ne mai putem \"vedea\": Simona_Niculae-hotmail.com; Pentru ca nu cred ca voi mai veni pe aici, decat poate sa te mai re/citesc... Am crezut ca gasesc poezie... Si fiindca unele sunt absolut niste tampenii, la un moment dat te plictisesti si nu ai cum sa dai de cele bune... oricata bunavointa si timp ai avea. floricelele nu se mai vad de atatea urzici, buruieni si de oameni care seamana buruieni.
te pup.
Simona

Te asigur ca am trecut pur si simplu intamplator, accesand \"scenarii\". Nu stiu ce inseamna stelutele dar m-am ghidat dupa ele. Si a fost cea care mi-a placut cel mai mult. Seamana prea tare cu proza mea... (nu stiu cat de flatant pt tine...)
Ti-as fi spus mai multe, dar imi pare ca devenim prea vulnerabili, cu toata lumea care te critica prin prisma cuvintelor care nu le sunt adresate.
Am venit pe site pt ca, printre fisierele excel de la birou, simteam nevoia sa mai aud si niste discutii mai ... intelectuale.
stii cumva cum se sterge o poezie din cele deja puse ??
Simona

Este o superba poveste de dragoste... Printre ecouri din micul print, miresme din livada de la medeleni, descoperim un suflet sensibil si o poveste de dragoste nascuta dintr-o mare suferinta (sper sa nu ma insel)...
Singurul repros este ca dialogurile puteau fi putin mai misterioase. Chiar daca e o poveste (vezi elogiul mamei vitrege, fara aluzie la tema povestii) in care nu iti dai seama de varsta fetelor (ar putea sa fie inca mici pentru ca inca mai invata cuvinte gen dispret. si totusi fumeaza...), unele dialoguri sunt prea ... explicative... mi-ar fi placut un ton mai subtil. dar probabil subtilitatea e satisfacuta din prisma ta, pentru ca numai tu (si iubirea ta) cunoasteti metafora. Ultimul dialog eu chiar l-as fi taiat. Nici nu era nevoie de el, parca atenueaza putin starea in care am plonjat pe parcurs... Avand in vedere ca e un posibil scenariu, sfarsiturile subtile sunt ceea ce te face sa le iubesti si sa iti amintesti de ele o viata intreaga!
Sper ca am creat o linie intre cele doua puncte; punctul meu sunt poeziile mele. Astept comentariile si sfaturile tale (nu am pus la intrare nici un carnetel...).

Si cred ca meritai mai mult. Cu toate astea, timpul nu e niciodata pierdut. E unic si atat. Si daca totul s-a intamplat aievea, mi-ar fi placut sa fi deosebit de TOTI oamenii care mai cersesc inca o intalnire, intalnirea de dupa razboi, intalnirea demonstrativa. Unii chiar nu merita asta. Si s-ar putea sa ramai dezamagit si momentul UNIC sa dispara din amintiri...

Multumesc pentru aceasta poveste care mi-a luminat seara.