Poezie
Viața ca o muniție
Sufletul meu s-a urcat pe-o bicicletă
1 min lectură·
Mediu
Niciodată nu mi-a plăcut realitatea.
Totul ca o muniție
și oamenii..doar păpădii.
Câteodată totul devine halucinație.
Un vertigo numai și numai al tău
care te-nchide în propriul sine.
Și începe să te doară Tu-ul
în tine pentru că nimeni nu te iubește.
Și ce ușor se aud în urechea stângă
gândurile. Zilnic ne lipim privirea de un finit tridimensional.
Dar cine însă, i se poate opune aerului?
Mi-am legat trei degete între ele
ca să nu uit Divinitatea.
Ce ar fi binele fără rău și răul fără bine?
Nu știu.
Dar e o nenorocire ce se întâmplă cu dânsa.Cu viața..
022.589
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simona El Magdoub
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Simona El Magdoub. “Viața ca o muniție.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simona-el-magdoub/poezie/13962313/viata-ca-o-munitieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SMEra vorba de un finit tridimensional (nu un infinit tridimensional) în contrast cu aerul căruia nimeni nu i se poate opune și este infinit. Oricum, consider că aveți dreptate. De la acel vers poezia nu se mai leagă. Îi lipsește ceva.
Vă mulțumesc mult pentru opinie :)
Vă mulțumesc mult pentru opinie :)
0
\'\'Niciodată nu mi-a plăcut realitatea.
Totul ca o muniție
și oamenii..doar păpădii.\'\' (as spune insa \'\'totul ca un razboi\'\')