Simona

Te recomanzi : Orfan de Viață
Când te-ntalnesc intâmplător in drum
Și permanent în compania doamnei Greață
Deși bolnav de moarte, nu faci nimic
oricum.


Speri sa nu te superi dar poezia ta m-a inspirat pana intr-acolo incat ti-am scris o contrapoezie :)

Hai bine te-am regasit!
Mi se pare mie sau treci printr-o usoara schimbare, nu atat a stilului cat a subiectelor abordate.

D\'oh! Cat cinism! De unde atata ura pe omenire incat inspiratia te indreapta sa scrii poezia unei apocalipse cauzata da insasi tu ?!?

Frumos!
La inceput imi parea deprimanta dar am continuat sa citesc si-am gasit o unda de optimism. Stii...toamna nu e chiar asa de rea pana la urma, nici macar aceea a sufletului.

A fi sau a nu fi...fericit
de Aneisse


Candva, undeva, un om a trait
Dar chiar de cand copil era
Se tot vaita ca nu e fericit
Si ca mereu norocu\'-l ocolea.

Se tot vaita cum ca nu are
Sau ca nu poate, ba ca nu prea stie
Si dintr-o data s-a trezit batran,si pare
Ca fericirea tot intarzia sa vie.

Atat s-a tot vaitat pana \'ntr-o zi
Incet la poarta lui batut-a Moartea
Si trist si mult prea singur a murit
Fara sa-si ia din fericire partea.

Dar mai \'nainte ca sa moara,
Atat o clipa a mai trait-o
Suficient sa intzeleaga si sa-l doara
Ca fericirea doar de-o pierzi stii c-ai avut-o!

24 June 2005

Ciudat e ca desi stim...nu credem!

Vechea poveste a omului coplesit de griji si lipsuri, prea ocupat cu supravietuirea ca sa realizeze ca traieste. Ai scos foarte bine in evidenta esentialul, acela ca mai rea decat moartea fizica e moartea sufletului, a spiritului fara de care suntem toti niste robotei subordonati rutinei intru asigurarea unei vieti de care oricum nu stim sa ne bucuram.