Singură stau
Privesc in noapte,
Cum jocul luminii
Îmi fuge prin pleoape.
Carul mic îl caut
Pe ceru-n stelat,
Luceafărul fuge
De lună furat.
Regăsesc totuși pe mine
Și fug
Mereu prezentă eram
Pe scaun de spovadă,
Și blând recunoșteam
Nevinovata fapta.
Timidă spre altar
Călcam apoi-mpăcată
Spre bancă alergam
Rugându-mă indată.
Anii-ncet trecură
Schimbarea
Oblig să-mi scrie mâna,
Doresc a etala,
Creația și viața
Și tainele din ea.
Gândesc a potrivi
Cuvântul și cu fapta,
Spre dulce a uni,
Prea blestemată soarta.
Mă lupt c-un viitor
Ca după
Un jug meschin s-a dus,
De-al moarte-i trandafir,
C-un porumbel răpus,
Pe-al malul apei Nill.
Cu sete am supus,
Un mândru tainic simț,
Cu pace am dedus,
Rozaliul nu-i ucis.
Mai jalnic
Calvarul îl urc
Din vârf cad iar.
Apusul mi-l simt
Trăiesc in zadar.
Opresc depresiv
A mai trecut un an.
Definitiv,
Ca luciul de cristal.
Zâmbetul ascut
Detest să mă prefac.
Scrâncetul
SS