Singurătăți de moarte
Singură stau Privesc in noapte, Cum jocul luminii Îmi fuge prin pleoape. Carul mic îl caut Pe ceru-n stelat, Luceafărul fuge De lună furat. Regăsesc totuși pe mine Și fug
SSSimon SimonaCrestin-ateu
Mereu prezentă eram Pe scaun de spovadă, Și blând recunoșteam Nevinovata fapta. Timidă spre altar Călcam apoi-mpăcată Spre bancă alergam Rugându-mă indată. Anii-ncet trecură Schimbarea
SSSimon SimonaNemuritoare moartă
Oblig să-mi scrie mâna, Doresc a etala, Creația și viața Și tainele din ea. Gândesc a potrivi Cuvântul și cu fapta, Spre dulce a uni, Prea blestemată soarta. Mă lupt c-un viitor Ca după
SSSimon SimonaSete de ucis
Un jug meschin s-a dus, De-al moarte-i trandafir, C-un porumbel răpus, Pe-al malul apei Nill. Cu sete am supus, Un mândru tainic simț, Cu pace am dedus, Rozaliul nu-i ucis. Mai jalnic
SSSimon SimonaDefinitiv
Calvarul îl urc Din vârf cad iar. Apusul mi-l simt Trăiesc in zadar. Opresc depresiv A mai trecut un an. Definitiv, Ca luciul de cristal. Zâmbetul ascut Detest să mă prefac. Scrâncetul
SSSimon Simona