Oameni?

E un loc. E un timp. Unde tot ce a fost Iti lasa in suflet un gust de pelin N-are sens. N-am de ce. Ei, si ce? N-are rost. Tot incerci sa te minti, sa-ti tii chipul senin. Nu-i asa? Suntem oameni, cu bune si rele Am fost lasati sa-nvatam sa traim Ne-am nascut, am crescut, inca crestem, murim Invatam. Sau uitam? Sa iubim. Oameni-s oameni, mi-am zis... si-am crezut Ca din om nu se naste un monstru. Dar cum, sa ramana doar om? i-a trecut Si nu mai e om omul nostru. Povestea mea, daca as povesti, E lunga, reala, e trista si doare. E viata. Iubire. Tradare. Blestem. E tot ce a fost. A ramas ceva oare? Mi-e sila de mult ce-am vazut si-am trait Mi-e sila de mult ce-am iubit Mi-e greu sa-i stimez, mi-e greu sa nu simt C-am fost trecator si mintit. Ei cred ca sunt tari, ei se simt peste toti Dar fi-va in sufletul lor Si jale, amar si catran si pelin Cum fost-a in sufletul meu.