Simion Cozmescu

Mulțumesc, Zaharia Ramona. Da, cam așa e starea mea aici. Dar, ca orice stare, e nestatornică, greu de prins. Mulțumesc încă o dată de citire și comentariu.

Mulțumesc Răzvan de trecere! Abia acum am văzut comentariul tău...

Mulțumesc, domnule Dume! Nu știu dacă vor mai fi multe cărți, deocamdată stau și îmi trag sufletul. Sau sufletul meu își trage trupul.

Ottilia, mulțumesc. Ai sintetizat, concretizat temele, temerile, termenii și stările, laitmotivele scrierii mele fără cusur, omisiune. E o recenzie completă, acesta sunt acum, m-ai ajutat și în propria-mi definire și poziționare. Încă o dată, mulțumesc, faci ceva minunat, util în același timp. Aș spune și greu, dar din scrierea ta răzbate pasiunea, plăcerea citirii, înțelegerii și trăirii, analizei ulterioare; e ceva natural, preporent dobândirii prin experiență. Incursiunile tale în critica literară cresc, mi se par tot mai consistente și la obiect.

...de recomandare. Cu o bătaie de inimă și un gând bun!

Ștefan Petrea: ,,nu mă simt suficient de pregătit pentru așa o responsabilitate...
Oare toți membrii site-ului simt așa...?!"
Eu așa simt, dar pe tine te simt pregătit :). Nu știu nici eu ce se întâmplă, dacă se întâmplă ceva. Poate că e mai bine așa, de cele mai multe ori schimbările deziluzionează. Adevărat, se și descătușează energii. Probabil că mulți nici nu mai așteaptă, așa că, așteptarea mea, practic, nu mai poate fi definită ca ceva pasiv.

Mulțumesc, Cristina, de rezonanță, de semnul de citire.

cu plăcere, finalul vine cum și când trebuie, transmiți starea și mesajul. Versul ,,când primele broboane de sudoare se aștern pe frunți" mă cam deranjează, nu știu exact de ce. Poate pluralul, acele frunți, nu își au locul nici în poezie, și nici în celula ta. Cum spuneam, vine finalul și uiți restul :)

Adresa este Str. Independenței, nr.14 - Parter, Călan - județ Hunedoara, Cod poștal: 335300, Asociația 1387 Călan. Telefon - 0754497633. Mulțumesc și mulțumim, Ottilia!

Dacă v-a plăcut un anume eseu, sau mai multe, puteți premia, recompensa concurentul/concurenții respectivi prin trimiterea unor volume proprii pe adresa Asociației 1387 Călan. Acestea le vor fi înmânate personal sau trimise, după caz. În perioada 7-9 iulie sunt așteptați la Călan câștigătorii concursului (premiile constă în zboruri cu planorul, avionul, traseu offroad și vizite la obiectivele turistice etc. iar, pentru câștigătorul premiului de la secțiunea gimnaziu, un loc într-o tabără de copii în munții Rodnei - mulțumim sponsorilor noștri :), la categoria aceasta mai avem locuri, se mai pot înscrie doritori :)). Vor fi înmânate și cărți de la autorii care doresc să contribuie cu volume din creația proprie. Dacă autorii eseurilor pentru care ați optat, nu vor fi prezenți (pentru că nu sunt printre cei prevăzuți de regulament, sau nu vor putea onora invitația), vom trimite volumele prin poștă.

...bine dacă un român ar avea măcar o zi perfectă pe an. Mărturisesc că tot citind la lucrările trimise, m-am gândit și eu cum ar fi o zi perfectă în România. Mulțumesc domnule Dume pentru lumina oferită de steaua dumneavoastră!

Mulțumesc Ottilia!Sper ca acest concurs să însemne ceva. Pentru mine a însemnat, ai simțit, chiar m-am lăsat un pic dus de entuziasm, deși de felul meu sunt circumspect și-mi țin caii sub control, sper, îmi fac speranțe, dar nu îndrăznesc să mi-o spun :). Urmează în iulie premierea. Ediția viitoare... deja cugetăm la ea, ce și cum va fi.

... de feedback. Nu aveau cum să se afle printre câștigători, pentru că din orașul nostru nu au participat concurenți. Ãsta e adevărul. Să spunem că au fost niște gazde primitoare și nu au vrut să intre în concurență cu celelalte orașe? Data viitoare vor participa? Posibil. Nu am reușit să îi atragem? Asta e clar - și trebuie să vedem ce vom face mai departe. Legăturile asociației cu liceul din localitate sunt tot mai bune, dovadă fiind, pe lângă acest concurs, și acest proiect numit CRCD http://calan1387.blogspot.ro/2017/04/3103-02042017-proiectul-crcd-anul-2.html. Cât despre faptul că au fost mai mult apropiate de proză... păi și eseul tot proză este. Și definiția lui e mai elastică. Cred că o altă variantă nu ar fi fost mai bună. Concursul de nuvele, de povestiri, de proză scurtă etc. nu îmi par opțiuni mai bune. Repet, nu e un concurs literar clasic, e implicată și o asociație civică, mică e drept, dar care vrea să facă ceva. Și până la urmă, contează rezultatul, am reușit să facem 134 de ființe să scrie. Și textele pe care le-am prezentat, au valoare literară, așa cum ai remarcat și tu. Să nu uităm, ele sunt texte brute, nu am corectat nimic. Și texte bune, multe, mai sunt, textele vor apărea pe pagina de concurs, dar și în revista ,,Lada de zestre".

Mulțumesc pentru recomandare! Pentru sprijinul, girul implicit asigurat de acest lucru! Daniel, ți-am răspuns într-un comentariu mai amplu, care nu a apărut (încă). Pe scurt, din orașul nostru nu am avut participanți. Mulțumesc de comentariu și citire!

Nu toată lumea poate să facă un comentariu de valoare, nu tot timpul în orice caz. Trebuie cunoștințe, cuvinte la îndemână, dispoziția necesară, inspirație și timp. Plus că la un comentariu negativ, poți să îți aprinzi moară în cap :). Sunt și membri sfioși, discreți, cei mai mulți probabil. Dar sunt la modă butoanele, toată lumea apasă în ziua de azi pe ele. Magia click-ului pe butonul de ,,Like". Ar fi folositoare utilizarea a trei butoane la fiecare text pentru fiecare membru - plus, minus și egal. Plus - îmi place, minus - nu îmi place și egal - semn de citire. Două dintre semne există deja, dar trebuie însoțite de comentariu. Nu totdeauna poți să scrii, să definești elegant, sincer și la obiect, nu ai totdeauna cuvintele potrivite la îndemână să spui de ce îți place sau nu ceva. Ploaia, să spunem, dacă te întreabă cineva dacă îți place, spui simplu, da, nu, sau mi-e egal, văd că plouă și-atât. O poezie poate fi propusă, subînțeleasă din start și ca o întrebare dacă ai acele butoane la îndemână, și atunci răspunsul vine în mod reflex. Nu poți totdeauna să învălui o femeie în cuvinte când o privești. Dar poți să îi surâzi, să o privești indiferent, să o ignori sau să grăbești pasul :). Apăsarea acelor butoane să implice o responsabilitate, afișarea numelui acelui membru, similar și Facebook-ului - care, și în opinia mea, a făcut o schimbare de paradigmă, dar pentru mine, are atmosfera aceea buimăcitoare a unui hypermarket cu reduceri, plin de posedați de demonul cumpăraturilor, în care te rătăcești, te pierzi și ieși cu un coș de cumpărături plin cu produse ieftine și pe care nu aveai de gând să le cumperi (sunt și excepții, dar cum spuneam, te rătăcești ușor). Membrii activi, centurionii agoniei, editorii, dacă observă că un text are aprecieri multe, pot și trebuie să intervină pentru a-și exprima opinia - așa se asigură nivelul, standardul site-ului, nu trebuie favorizată căderea în desuet, ,,clișeism", comercial etc., nu are rost să argumentez cred. Un buton există și pe site-urile ning, dar eu propun trei butoane. Important e să poți da un semn de citire, să poți spune îmi place, nu îmi place, sau că am citit doar prin apăsarea unui buton. Comoditatea, ușurința și timpul sunt la mare preț în ziua de azi :) E greu să obligi, e mai ușor să te adaptezi tu și apoi să formezi. Sistemul de înstelare și recomandare poate și trebuie să rămână mai departe. Ar fi util și un spațiu pentru dueluri, controverse, o planșă de scrimă unde să fie mutate schimburile de replici cu scântei, dar și de un anumit nivel. Ar atrage spectatori, ar forma luptători. Părerea mea, pot sau nu să am dreptate, dar am dat un semn, am apăsat un buton - ,,Îmi pasă".

E mare, Ioane! Nu e un concurs tipic, strict literar, e implicat și un ONG în organizarea lui, are o temă care provoacă o dezbatere, caută soluții la cei care pot influența viitorul acestei Românii a paradoxurilor de tot felul, în care ne zbatem, și ne stingem inutili și cinici, generații după generații. În juriu sunt cuprinși oameni din țară și diasporă care excelează, activează în diferite domenii (culturale, sportive, educaționale etc.) alături de reprezentanți ai gazdelor. Sunt deja câteva zeci de înscrieri din diferite zone ale țării, va fi un material substanțial, care va putea sta oricând la baza unor studii sociologice. E o mostră concretă, o prelevare organică aș putea zice, din gândirea, rațiunea, simțirea și speranțele acelei Românii care trăiește acum în sălile de clasă. Îmi pare rău să simt în comentariul tău ironie. Ironia e un risc pe care mi l-am asumat. Așa cum și l-au asumat și ceilalți din juriu, nume cunoscute sau nu. E prima ediție, vedem cum merge :), învățăm, aceasta e una din bucuriile simple și accesibile ale vieții, să înveți.

oare trebuie neapărat carte pentru a aprecia o poezie? O femeie este frumoasă sau urâtă (știu, nu există femei urâte), doar dacă cei cu carte spun asta? Mă bucur de citirea și de faptul că ați apreciat finalul poeziei; cam acesta e stilul meu, nu postez o poezie dacă nu am un final care să îmi placă. Acel foc în straiuri nu ar putea exista separat de restul poeziei, nu ar veni în minte imaginea unei bucăți de pânză rămasă prinsă în parâme și, totodată, o parte din cititor să simtă și căldura focului, să fie sugestionat, un pic direcționat și spre straie, spre hainele pe care probabil încă bărbatul nu le-a îmbrăcat. Și de aici mai putem avea o interpretare :) Mulțumesc, Dorel Neacșu, îmi scuzați amploarea răspunsului... dar această poezie este una dintre acelea la care țin cu adevărat

... din cele patru poezii pe care le-am trimis la concursul de la Mizil de anul acesta; unde am primit o mențiune. Le postez pe rând aici. Am zis să trimit și în vers clasic, nu știu dacă m-a ajutat la punctajul general, dar așa cred :) . Mulțumesc Ottilia de steluță și interesul, susținerea pe care mi-o acorzi!

reușită, Răzvan. Mărturisesc că nu criptez mesaje, nu încerc cu dinadinsul să dau un singur sens scrierii mele, las trăirea, senzația să mă poarte. E mai greu în vers clasic :)Mulțumesc!

...Ștefan Petrea, de comentariu și de stea!Un an nou cu bine și împliniri!