Poezie
TOAMNA
ref. Pe chipul toamnei
1 min lectură·
Mediu
Se plimbă toamna în calești de-aramă,
Ploaia plânge-n lacrimi lumina de cristal,
Vântul împrăștie arome din cramă,
Mai grea este geanta agentului poștal.
Senzații în cohorte de porniri obscure
Furișează-n taină gânduri nepătrunse,
Melancolia plăcerea să ne-o fure,
Iubirea-i dusă în locuri mai ascunse.
Joc nervos de umbre mântuie înserarea,
În pleoape se aprind roșii orizonturi,
Pe chipul toamnei ude, tristă-i mirarea,
Gândurile luptă pe mai multe fronturi.
De sufletul pustiu se prinde aripă
Și păsări albe brăzdează cerul minții,
Frumoasă-i pădurea, culori se-nfiripă,
Acasă așteaptă nemângâiați părinții.
Frunze veștede se-așează-n drum pe tăceri
Cărările luminii-s mai reci și scurte
Bruma stinge flori și cântecul la greieri
Țăranii dezbat politica prin curte.
A inflorit un măr, semn de toamna lungă
Neliniștile iernii au prins un contur șters
Aducă toamna roade-n hambare și-n pungă
Toate se vor duce, la fel și noi, din mers.
002.874
0