Poezie
Cuvântul tău nu mă lasă singur
1 min lectură·
Mediu
Simt cum se frământă pământul,
apele se umflă în plămâni și respiră,
rădăcinile absorb zăpada și se pregătesc
arborii își dau coate și se bucură.
Primăvara mă cheamă cu toată puterea soarelui,
cuvântul tău nu mă lasă singur
și mă bucur cu toți nervii tăcerii
de cântecul ce se naște în mine.
știu cum foșnește în aburi pământul,
cum răsuflă din adânc,
sub privirile oamenilor
după modelul trezirii din somn.
Văd cum se revarsă țărâna umedă,
Cum păsările se lasă din zbor și caută
hrana care le asigură un nou ciclu
când natura înverzește și cântă.
001704
0