Poezie

Prostia rămâne prostie

1 min lectură·22 mai 2020

Mediu

Cineva mi-a uitat și numele, atât de străin se dă,

cred că și l-a uitat și el acasă

când a plecat fără bagaj, cred că nici nu avea,

terminase o ucenicie la locul de muncă

dar nu era deloc un copil

a crezut că o să se ajungă și tot neajuns a rămas

dar orgolios peste măsură.

Pentru ceva mai mult a vrut să se dea mare,

dar dacă este mic nu se vede .

Mi-aduc aminte când l-am întâlnit,

dar nu am avut ce discuta cu el era prea înfumurat,

și m-am hotărât să-i las toate poveștile întortocheate

să le asculte alții mai lipsiți de spirit

și am plecat acasă.

Prostia rămâne prostie oriunde s-ar afla

și nu se poate înlătura

nici cu bunacuviință.

001.239

Silviu Somesanu. “Prostia rămâne prostie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14147039/prostia-ramane-prostie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.