Poezie
Prostia rămâne prostie
1 min lectură·
Mediu
Cineva mi-a uitat și numele, atât de străin se dă,
cred că și l-a uitat și el acasă
când a plecat fără bagaj, cred că nici nu avea,
terminase o ucenicie la locul de muncă
dar nu era deloc un copil
a crezut că o să se ajungă și tot neajuns a rămas
dar orgolios peste măsură.
Pentru ceva mai mult a vrut să se dea mare,
dar dacă este mic nu se vede .
Mi-aduc aminte când l-am întâlnit,
dar nu am avut ce discuta cu el era prea înfumurat,
și m-am hotărât să-i las toate poveștile întortocheate
să le asculte alții mai lipsiți de spirit
și am plecat acasă.
Prostia rămâne prostie oriunde s-ar afla
și nu se poate înlătura
nici cu bunacuviință.
001.233
0