Poezie
Nevoia de fericire
1 min lectură·
Mediu
Arome fructuoase de ierburi crude
difuz se răspândesc în simțuri
fără să le recunosc esența,
cineva parcă îmi rupe
nevoia de fericire
și trece pe lângă mine.
Fără să știu unde ajung
drumul e cu dus și întors,
limba se îmbracă în cuvinte
și vorbele prind înțelesuri noi
spuse cu tact.
Mă rog să încap în gânduri
cu toate simțurile posibile,
de aceea deschid fereastra
și privesc trist orizontul
pe care nu-l văd clar.
001.282
0