Poezie
Neuitare
1 min lectură·
Mediu
Într-o lume cuprinsă de teamă
timpul tace ca un pește
fără nicio previziune,
pe străzi liniște și singurătate,
oamenii bolnavi și bătrânii
au orizontul ciuruit de sulițele morții
pentru ei pământul
este o groapă ce se sapă în cer.
Privesc și meditez,
deșertăciune și speranță,
Doamne întoarce fața spre oameni
de data asta poate n-o să uite,
Își schimbă modul de gândire.
001371
0