Poezie
Sufletul devenit duh
1 min lectură·
Mediu
Aștept primvara dincolo de prag,
dar ea vine cu tot felul de astenii
și parcă exuberanța n-are loc în cuvinte,
se plimbă prin ochi și prin păr.
Gândurile mi-au rămas pe drumuri
și vin nevindecate de umbre,
n-am unde să mă ascund
de vise
și de verdele crud.
Noaptea asta în care-mi înfloresc mâinile
e mai iubită decât șoaptele de iubire
și plânge sub coroanele albe ale pomilor,
e atâta aromă distilată prin aer
că sufletul mi-a devenit un duh
din care beau apele dimineții
și primăvara se încoronează regină.
001.318
0