Poezie

Un bătrân de poveste

1 min lectură·31 august 2019

Mediu

Mâine dimineață beau apă din trei fântâni

înainte de răsăritul soarelui,

nu știu dacă voi izbuti să o deosebesc

cum fac degustând vinul.

Știu doar că un bătrân bea apă din ele

și face din asta un obicei zilnic,

unii îl consideră dus, dar el nu se lasă

și face umbră pământului.

Timpul trece și fostul prizonier de război

ce a venit pe jos acasă

luptă cu sine

și cu amintirile pe care le povestește,

i s-a făcut și înmormântare creștinească,

nevasta s-a măritat,

dar a iertat-o fiindcă a murit devreme.

Lumea lui a dispărut și ea

și a rămas doar câte o fantomă grăbită

care mai bântuie câte o casă părăsită

în care nimeni nu intră.

Credința sa în apa vieții sfințită

ce o păstrează în fiecare fereastră,

să o sărute lumina soarelui

și astfel bătrânul nu se teme,

uită de moarte.

001.227

Silviu Somesanu. “Un bătrân de poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14140700/un-batran-de-poveste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.