Poezie

Într-o tăcere păgână

1 min lectură·30 iulie 2019

Mediu

Întinderea se prelungește până dincolo de orizont,

când se luminează strălucitor

scoate un abur difuz prin care-i respiră ierburile.

Fântânile adună câțiva copaci în jur

căzuți din cer ca o binefacere a drumeților,

după ce se răcoresc cu apa rece

să-și odihnească în pace oasele.

Cerul este prea înalt în amiaza de pomină,

între noi se cuibărește umbra,

într-o tăcere păgână

ne agățam de priviri bolnave.

Vorbele nu-și mai aveau rostul,

așteptam să căpătăm noile puteri

și primim imboldul

de a ne urma lungul drum.

Câmpia se îmbracă în straie de aur,

noi ne îngăduiam din ochi plecarea,

bucuroși de sosirea norilor

ascultăm ierburile în unduire,

și visăm la hanul dintre sălcii

unde noaptea devine un scut.

001.236

Silviu Somesanu. “Într-o tăcere păgână.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14139909/intr-o-tacere-pagana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.