Poezie
nici vântul
1 min lectură·
Mediu
luna e plecată la secerat
pe răcoarea nopţilor verii
privesc pe cer şi punctele de reper mă înşală
am poposit în carul mare
nu ştiu cum se mai conjugă verbele
în cuvintele care mă expun în palma câmpiei
tot ce mă împacă-n poeme
e râul cu mori dintre dealuri
tu mă găseşti la hanul cu sălcii
la care drumeţii se aşteptă
şi vine seara botezată-n culori de crepuscul
de adorm pe rând macii
botezaţi şi ei în sângele voinicului
în cristelniţa răsăritului de soare
încă din pragul înroşit al dimineţii
tu n-ai decât amintiri şi eu ţi le fac
să are prin suflet
ori să se împartă-n ispite
pe care nimeni nu le clinteşte
nici vântul
nisipul îţi vine în ochi dintre stele
şi aerul curge prin păr
mirosul rămâne-n mâinile mele
ca într-o cupă de vin busuiocul
tăcerea răscoleşte verdele din ochi
şi lasă urme
care nu se mai şterg
001.289
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “nici vântul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14139324/nici-vantulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.