Poezie

Simple amintiri

1 min lectură·4 aprilie 2019

Mediu

Copil fiind uitam toate năzdrăvăniile,

să pot face altele şi mai şi,

dar aveam uneori ghinion

cineva mă aşeza în mijlocul acţiunii

şi să vezi apoi şiretlicuri şi emoţii.

Totul se termina cu bine şi nepăsare,

plecam de acasă pe furiş,

hoinărem cu prietenii de joacă

pe râu, prin livezi ori prin vii

de nu ştia nimenu unde suntem.

Uneori plecam prin păduri,

ascultam poveştile ciobanilor,

mi se păreau pline de lucruri neştiute

şi vream să văd lupi şi urşi

în realitate, nu-mi era frică.

În fiecare zi mă trezeam devreme,

să nu-i vină vreo idee mamei,

să mă trimită cu oile ori caprele la cioban,

cel mai mult îmi plăcea să iau calul

să-l călăresc şi să-l împiedic în măgură.

Seara aduceam calul acasă,

dar eram plin de zgârâieturi şi mărăcini

rămaşi în tălpile picioarelor,

umblam peste tot desculţ.

Nu eram supărat niciodată

studiam feţele oamenilor şi le făceam porecle,

unii rămâneau cu ele

de le folosea tot satul.

Aşa ne petreceam tot timpul,

când am plecat la şcoală

era altceva,

a început disciplina învăţării

şi s-a pornit moara de apă

care învârte pietrele viitorului.

001.438

Silviu Somesanu. “ Simple amintiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14137476/simple-amintiri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.