Poezie

Bunica

1 min lectură·29 decembrie 2018

Mediu

Te-ai dus în lumea albă, îmi spunea bunica,

n-o să poţi veni nici când o să mor

am să vin, dar să nu mori curând,

o să mă întorc sigur aici mai aproape,

să te audă Dumnezeu şi să capeţi gândul cel bun

şi l-am căpătat.

M-am întors şi a mai trăit o bucată de timp,

întotdeauna cu bucuria revederii

şi cu dragostea care apasă pe suflet

mai mult decît orice trăire.

De-atunci aşteptarea ei şi a mamei

mă strigă cu imagini noapte prin somn

şi cu lacrimi la fiecare plecare.

Nu ştiu să fac legătura cu morţii,

dar drumul spre casa părintească

este şi azi o primenire cu sânge proapăt,

o întâlnire cu duhul iubirii din trecut,

tinereţe ruptă dintr-o gură de rai.

001.468

Silviu Somesanu. “Bunica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14134744/bunica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.