Poezie
Lumina se sfinţeşte-n trăire
1 min lectură·
Mediu
Rotesc pe osie lumea
ca un astrolog al destinului,
mă rog şi se înalţă odată cu mine.
Împart la fiecare ce i se cuvine,
nu mă opresc din iubire şi meditaţie,
n-am teamă de umbre.
Lumina se sfinţeşte-n trăire,
se întinde prin sânge odată cu aerul
şi urcă-n inimi visuri înmugurite.
Zilele-mi coboară prin venele scut,
respiră plămânii sub clopote-n zori,
ochiul priveşte din triunghi ascuţit
cum ard flăcările dincolo de margini
şi se nasc semne transparente
pe cerul care acoperă durerea cu nori.
Nopţile topite-n absenţa întunericului
pun dimineţile pe fugă.
În urma lăsată-n memorie
fructul dorinţei prinde coajă rumenă
ca într-o vară cu arşiţă
ce visează ninsori cu îngeri albi.
001.312
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Lumina se sfinţeşte-n trăire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14134672/lumina-se-sfinteste-n-traireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.