Poezie

Toamna iubirii

1 min lectură·18 octombrie 2018

Mediu

A venit toamna iubirii c-un alt început,

în anotimpuri scurse n-a fost, n-a încăput

și bate în clopote ca un străin aprod

s-aducă din cămară și ultimul ei rod.

Toamnă bună de legat, bogată, nebună

e răcoare seara sub luciul alb de lună

clocotește vinul înăsprit în budane

fierbe în sângele iubirii la vădane.

Tu-mi dăruiești partea din logosul vorbirii,

să-ți fiu prezent mereu la patima iubirii

și încercat de zei ori mândrele prințese,

să simt în inimă cum pânza ți se țese.

Se face a seară-n gânduri și în vise,

dar porțile iubirii au rămas deschise,

un fior de toamnă lungă, domnească

începe cum copacul în inimă să crească.

Crește-n interior cu rădăcini stelare

iubire, calul nopții duce-n șa călare

spre răsărit roșu ori spre apus nu știu,

dar viața fără dânsa se face un pustiu.

Aștept pe cărare sub raza lunii rece,

când inspre râul morii-n galop va trece

și altă făină se măcină la moară

grăbită de pe șa iubita când coboară.

Râul face valuri, arinii își dau coate

numai toamna-n hambare strânge și socoate,

o dimineața vine-n ceață, chiar cu brumă

dragostea-ncepută o coace și îndrumă.

001.446

Silviu Somesanu. “Toamna iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14132538/toamna-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.