Poezie

Dorință

1 min lectură·12 septembrie 2018

Mediu

Mai lasă-mă să-ți susur un izvor sub pleoape,

citește-mă din gânduri așa cum tu o știi

și lasă în stomac toți fluturii să-ți scape,

iar tot ce nu-i iubire să plece în pustii.

Un crâmpei de raze în ochii tăi primește,

el este trupul fecioarei trecut peste prag,

lumina ce absoarbe umbra și-o uimește

cu-atâta învelire în dragoste și-n drag.

Mai pune-mă să-ți spânzur cireșe la urechi,

în vise să înghesui dorurile pline

ca plopii să rămână de-acum pe veci perechi

și farmecul trecut rodească-n cel ce vine.

Lasă-mi adierea acelui vânt de vară,

să mă cuprindă-n voalul dorinței circumspect,

iubirea-n arșiță se apropie de seară

și frunza prinde-n ramuri tomnaticul aspect,

iar timpul vieții se macină într-o moară.

001.616

Silviu Somesanu. “Dorință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14131497/dorinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.