Poezie
Somnul de nesomn
1 min lectură·
Mediu
O noapte întunecoasă se plimbă
peste păduri și câmpuri hăt departe,
nimeni nu-i înțelege nicio limbă
din vorbele de viață și de moarte.
Căutam orbește miezul ei adânc
risipea o teamă smulsă din pământ
îmi pipăiam arma prinsă la oblânc
și tot mai simțeam câte-un fior de vânt.
Se perindau stelele-n apus pe cer
apele-s cuprinse-n somnul de nesomn
grav șipoteau prin auz un vaier
ca uneltiri ce le presimte un domn.
Atunci ajuns în pragul dimineții
și drumețind la pas c-un scop aiurea
pornit să scap de valurile ceții
am depășit și câmpul și pădurea.
Când poposit acasă, la amiază
bătrânul tată c-un gest, mă grăbește,
plin de oraș cu inima vitează
spune-i băiete: fata te iubește.
001.422
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Somnul de nesomn .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14130268/somnul-de-nesomnComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.