Poezie
Unde soarele răsare din ape
1 min lectură·
Mediu
El își frânge mâinile și întreabă pe toată lumea
ce se-ntâmplă cu orașul acesta de ceară
și cu marea fără țărmuri
unde soarele răsare din ape
în dimineți uitate de Dumnezeu în depărtare,
lumea pare să fie smulsă din somn
ea nu citește și se roagă la idoli inexistenți.
Moartea vine întotdeauna singură, pe furiș
într-o zi în care-i lovită de amnezie
și caută să-și facă datoria ingrată
noaptea când totul pare fără suflare,
dar aude țipătul păsării chemătoare
și de acum știe unde să caute.
O lumânare aprinsă pâlpâie rar
vântul se lasă pradă sentimentelor calde,
șterge paginile unei vieți,
învie o altă speranță mai vioaie ca el
într-un alt orizont mai albastru.
liber și deschis.
001.657
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Unde soarele răsare din ape .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14122320/unde-soarele-rasare-din-apeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.