Poezie

Sclavii deșertăciunii

1 min lectură·17 martie 2018

Mediu

Încearcă să cauți o ieșire,

nimeni nu ți-o arată unde-i,

sunt plecați să-și smulgă rădăcinile

din veacul trecut în istorie

și pe acoperișul său plouă.

Prin apropiere se cultivă etnobotanice,

toți vor un profit imediat.

Nu știu cum se vor descurca,

dar au piață destulă

findcă mulți tineri consumă ierburi.

Poate este o modă sau o provocare a morții

induce și ea plăceri necunoscute.

Nu-mi excit simțurile

și mă tem pentru cei care o fac,

nu cred că se vând ori sunt vânduți

prețul este prea mare,

numai pământul și cerul îl știu.

Oamenii probează pe ei înșiși

cum pot pierde contactul cu lumea

și devin sclavii deșertăciunii.

001.714

Silviu Somesanu. “Sclavii deșertăciunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14122201/sclavii-desertaciunii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.