Poezie

Sufletul într-o amforă

1 min lectură·9 martie 2018

Mediu

Să pui streașină singurătății,

să stai lângă zid, să nu te uzi,

apoi să așezi pe masă cărțile și să le joci

în cuvinte până la ultima filă.

Să te minți singur că nu ești tu

ci un altul ce așteaptă flămând lângă colț,

iată mânia în care se scaldă nervii

de care trupul vrea să-și elibereze teama.

Se zbate s-ajungă la masa providenței

unde mai mult se vorbește decât se mănâncă.

Sufletul se golește într-o amforă de uleiul gros

și așteaptă să fie umplut cu miere,

c-un cuțit se taie dintr-o dată umbra

de-ți pare rău că n-ai ajuns la liman.

Tăcerea nu mai are loc în cuvinte

ele vorbesc singure și se scriu dezinvolt

lăsându-se pradă mâinii ispititoare

ce uită de sine și de târziul nopții.

001.683

Silviu Somesanu. “Sufletul într-o amforă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14121788/sufletul-intr-o-amfora

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.