Poezie
Un abur viu
1 min lectură·
Mediu
Înlăuntrul trupului văruiesc pereții,
respir pe ascuns din suflet
de nu mă mai satur să-i admir cupola.
Pe curbele firii stau agățate măștile,
nu îndoieli, porniri nevăzute se succed
în formele binelui sau răului.
Astfel se culeg roadele anotimpurilor,
fiecare caută o circumstanță de ființare.
Dumnezeu picură din harul său mirul pe frunte,
inima primește darul neprețuit,
bucuria milostiveniei
la care aspiră necontenit.
Acolo suntem amândoi în genunchi
dincolo de cuvinte-i semnificația lor,
magma curge mierea-n fierbintele vieții,
lumina face muguri în priviri
se ridică cu cerul pe creștet.
Un abur viu se ridică nestingherit
să-și caute locul în stele.
001.622
0