Poezie

Pe scări de vânt

1 min lectură·5 ianuarie 2018

Mediu

Cuvântul se naște și-n inima pietrei,

guri fermecate îl rostesc pe rând,

ochii privesc prin întuneric semnele lăsate

cu o sete de agheazmă divină.

Carnea fragedă se răzbună în trup.

Noaptea capătă o tăcere de pământ,

e un începurt de întuneric al pierzaniei

care ne poartă de mână spre moarte,

totul trece și nu mai vine.

În gânduri se așteaptă înțelesuri nedescifrate

lumina care nu se lasă oprită.

Pe scări de vânt în ploi cu soare

lumea își pune încrederea la încercare,

dar în fiecare se coc dorințe neîmplinite,

treptele pe care urcă se apropie de cer.

Convingerile capătă zilnic aripi

înfloresc de bucurie plantele rare,

nimeni nu se îndoiește de frumusețe și o cultivă.

În preajma statuilor din parcuri

păsările și fluturii își fac jocul prin aer.

001.816

Silviu Somesanu. “ Pe scări de vânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14118550/pe-scari-de-vant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.