Poezie

Speranțele nu mor

1 min lectură·4 august 2017

Mediu

Au scăpat din mâini frânghia dreptății

aleargă toți după foloase,

e o teamă care naște înfrigurare.

Cineva mi-a spus că așa a fost dintotdeauna,

nu-mi vine să aud,

cum am ajuns până astăzi?

Nu cred că au murit toate speranțele

și nu se naște din pâcla deasă adevărul.

Lumina trebuie să răzbată cu raza ei tăioasă,

mirosul furtunii care îndepărtează molozul

începe să se simtă aproape,

o să punem sare pe urmele lăsate

să nu mai crească alte buruieni.

Boala hoției care invadează un neam

se îndepărtează cu măsuri radicale

dar când este infestat creierul

n-are cine să le ia,

totuși poate că se ivesc zorii.

001.737

Silviu Somesanu. “Speranțele nu mor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14111221/sperantele-nu-mor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.