Poezie

Sub un copac înflorit

1 min lectură·5 iunie 2017

Mediu

S-a făcut atât de târziu în uitare

n-am timp să pun gândurile-n cuvinte,

se lasă noaptea amețită de tăceri

și femeia are acum somnul ușor,

învelit în frunzele tinereții ce le visează,

le cheamă la ea să-i foșnească-n iubire,

dar rămân pe malul unei ape fugărite de vânt

ca într-o raclă acoperită de giulgiul toamnei.

Râul n-are astâmpăr și roade din maluri

iar femeia cu darul vorbirii îmi stoarce mirarea,

în venele nopții întunericul se retrage-n unghere,

lumina rămâne aprinsă în ochi de stele

și tot ce se mișcă capătă umbră de arătare,

trece mai departe ca o nevăzută fantomă

ce trezește mai multă teamă decât închipuirea

în care cu toții ne pierdem.

Pânze de ceață se țes peste văile adânci

și se ridică străpunse de razele soarelui,

sub un copac înflorit,

păsările-mi cântă cu vioara unui poem

în cuvinte ce luminează chipuil angelic al femeii

așezată dezinvolt în iarbă.

002.017

Silviu Somesanu. “Sub un copac înflorit .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14108368/sub-un-copac-inflorit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.