Poezie
Noaptea era o pădure încremenită
1 min lectură·
Mediu
Își socotea silabele pe degete și-i scăpau printre
ca și norocul pe carte-l aștepta demult,
inima ei se credea plină de dimineți
și ochi le schimbau între ele în funcție de dragoste.
Din insatinct m-am furișat în sîngele ei
ce clocotea cu ferestrele deschise,
nimeni nu trecea pe strada ei îngustă,
cuvintele clopoțeau destăinuiri
adunate de sub aripile păsărilor plecate.
Noaptea era o pădure încremenită
în care nu mai era loc de ascunziș,
gândurile stăteau în genunchi pe lespezi,
se închinau unui Dumnezeu de piatră.
Lumina încă nu-și adunase puterile depline,
aștepta o desțelenire de suflet,
cuvintele să îmbrace forme de lup
în care haita să câștige lupta.
Totul s-a petrecut ca într-un asfințit
când coboară-n genunchi durerea
și pașii par o aventură spre moarte
unde doar pământul freamătă în neființă.
001.594
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Noaptea era o pădure încremenită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14105748/noaptea-era-o-padure-incremenitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.