Poezie

Aștept

1 min lectură·26 februarie 2017

Mediu

Noaptea mea este egală cu noaptea ta

ne acoperă pe amândoi,

pe câmpul de luptă dintre viață și moarte,

curge cu o aroganță umbroasă.

Luceafărul căzut lângă o fântână

își toarnă apă-n cap,

apoi se lasă furat de inălțimi și pornește

prin tunelul singurătății albastre.

Nesfârșitul spiral al drumului început

face inimile să viseze,

stau și-i privesc sclipirea rece,

mă dezbrac de admirația hainelor răcoroase

și trupul tău e de stafie albă

viclean și jucăuș prin aer.

Dimineața ne trezește cu bătăi în geam,

masa se mută din loc la fereastră,

între mine și tine curge un izvor

pe care îl aud șipotind și aștept,

aștept ochii tăi să-mi spună

ce facem cu primăvara.

001.593

Silviu Somesanu. “Aștept.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14103736/astept

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.