Poezie

Mă visez la cina de taină

1 min lectură·6 noiembrie 2016

Mediu

Pe partea opacă a surâsului tău forțat,

rictusul gurii se frânge de buzele cărnoase

n-am să le pot imortaliza, le las

să fure aparența.

Degetele lovite de neastâmpăr

și mâinile parcă mai grele decât sunt

descriu cu mișcări largi și uniforme

toate arcele pe care se deplasează stelele.

Anotimpurile se prind în jocul lor

își caută locul

cu așezările și cercurile potrivite,

tu mă privești cu invidie din fiecare

cum scriu poeme de așteptare.

În fiecare seara mă apropii de casă

cu gândurile împregnate-n emoții,

mă visez la cina de taină,

la masă cu Dumnezeul meu ocrotitor.

Cu pâinea și vinul său mă satur

ca un pește în apa prin care înoată

cu bucuria manifestă-n salturi,

cineva privește de pe țărm,

i se descrețește fruntea ca o coală de scris

pe care sufletul se desenează cu aer

și se contopesc.

001.651

Silviu Somesanu. “Mă visez la cina de taină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14098564/ma-visez-la-cina-de-taina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.