Poezie

Marș de noapte

1 min lectură·11 octombrie 2016

Mediu

Pe drum, întunericul ne așază-n șir indian,

eu sunt ultimul ce respiră sufletul pietrelor

și lasă-n urmă umbrită secera lunii.

Pe laturi lumini îndepărtate mușcă din noapte

copacii se prind în mers odată cu noi,

tăcuți într-o somnolență de păsări.

Ca într-un teritoriu uitat de ape

descopăr prima sete care arde-n piept,

merg cu pasul egal aproape dormind

fără să gândesc la ceva.

Îmi ordonez în memorie întâmplările trecute

le pun pe rafturi prestabilite

în care încap cu împrejurări cu tot.

Orașul trebuie că se apropie fără orizont

e obosit și el de așteptări

cu dimineți de ceață lăptoasă,

am o speranță

ca orice soldat în marș.

Cu toții așteptăm s-ajungem la odihnă

mirajul unui somn

curge fluviu prin trup.

001.617

Silviu Somesanu. “Marș de noapte .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14097530/mars-de-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.