Poezie
Fug diminețile
1 min lectură·
Mediu
Poți trece pe lângă mine neștiută
în ochii mei te pierzi în nesfârșit,
ești o boare asemeni unui gând tomnatic
pe care nu-l oprește nimeni
să-și povestească amintirile.
Tăcerea-mi se destramă ca pânza de in
pentru că pășești prin ea
ocolindu-i umbra.
Fug diminețile în conturul soarelui
te silabisesc formă nedeslușită în răsărit,
frumosul trebuie să apară mai târziu
când vom ajunge la mal.
Nu știu cum va fi amiaza-n cuvinte
aproape că nu pot să vorbesc,
surâsul tău se dezbracă de piele
și mă pipăie.
001505
0