Poezie

N-am nicio bănuială

1 min lectură·11 august 2016

Mediu

Sunt un om care se descompune în setimente

încât moartea nu-l găsește la post,

ard în mine toate așteptările cu flacără mocnită

și nimeni nu încearcă s-o stingă.

Sunt un trecător necunoscut prin visele din trecut

care nu s-au izbândit și cad în uitare,

rabd cu stoicism despărțirea de adevăr

fruntea nu-mi îngăduie să mă mint singur,

iluziile își caută nemulțumite odihna.

N-am nicio bănuială posibilă de împlinit,

sunt într-o stare care caută răspuns,

fără îndoială mâinile mele cu palmele transpirate

simt o temere care mă ocupă treptat

și mă aruncă în gropile comune care se sapă la tot pasul.

Vreau să nu mă uite cei care vânează umbrele

și se cred stăpânitorii sufletelor arse

topite în magma încinsă a pământului,

până la urmă toți suntem părtași la păcate.

001.654

Silviu Somesanu. “N-am nicio bănuială.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14095450/n-am-nicio-banuiala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.