Poezie

La bodegă

1 min lectură·21 aprilie 2016

Mediu

Cu impertinență bărbatul care bea nu se caută de cuvinte

își pune-n mișcare tot arsenalul, ce-i drept sărac,

se dezbracă de tot adevărul de care dispune

și așa gol rămâne căzut la pământ

iar dacă nu mai poate merge, adoarme.

Lumea în capul lui se rotește,

nu-i nevoie să te privească, oricum te vede prin ceață

mai ales că-n el nu mai locuiește niciun gând

iar dacă ar mai avea bani

drumul său s-ar opri tot la bodegă

unde prietenii de pahar îl așteaptă tot timpul

la o votcă contrafăcută și ieftină

pe care o beau și mulți condeieri.

Cu siguranță aici nimeni nu se gândește la moarte

și nici măcar la o femeie ori casă,

totul este într-o dulce așteptare și nepăsare

în care vorbele se scaldă-n bâiguieli

mai ales când se apropie de cineva

care nu știe ce caută într-un asemene loc

plin de blestemele nevestelor bătute.

Ele poartă-n suflet golul plin cu dragostea pentru copiii

ce rabdă de foame și lipsuri acasă,

pe față au riduri ce se tot adâncesc

ca ogașele în timpul ploilor de vară.

001.569

Silviu Somesanu. “La bodegă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14091349/la-bodega

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.