Poezie

Singurătatea caută

1 min lectură·8 martie 2016

Mediu

Vine o vreme când orașul nu-mi mai aparține,

străzile lui îmi sunt străine, goale de oamenii pe care-i cunosc.

Singurătatea caută o altă singurătate rebelă,

femeile îmi par atât de îndepărtate de orizontul ruginit

încât lumina se scaldă pe fețele lor în piscină.

Nu le interesează decât sclipiciul parfumat al dorinței

în care se îneacă sentimentele în buzunarele pline,

nimeni nu se interesează de nimeni decât cu un scop

și scopul acela umple cu iluzii orice gol nevinovat.

Îmi dau seama că orașul pe care-l iubesc nu mă recunoaște,

locuiesc în poezia lui cu trupul și sufletul înflorit de miraj,

lumea mea și lumea lui negociază pe podul minciunilor

tot ce aș vrea să scriu și să ne aparțină ca o proprietate

moștenită, înscrisă în frumusețea de gând a locuitorilor

ce se trezesc în fiecare dimineață visători

cu o rază de soare pe umeri.

001.550

Silviu Somesanu. “Singurătatea caută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14089204/singuratatea-cauta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.