Poezie

Între noi, umbrele

1 min lectură·4 martie 2016

Mediu

Liniștește clipele care se succed,

nu le grăbi,

prinde-le între degete, mângâie curgerea,

respiră trecerea cu bucuria luminii

de pe fața oamenilor

cu ochii mirați în palme.

Zilele acelui anotimp din tinerețe

erau diafane cu merii în floare

și nopți cu plămânii sărutați de fluturi.

Locuiam în ele, ne ademeneau cu gustul șoaptelor

treceam unul prin altul invadați de mugurii nerăbdării,

fibrele cărnii topesc ritmurile în sunete lăuntrice

cu acea sfințenie care încape-n sămânța de rod.

Între noi, umbrele au aura surâsului

împart simfonia razelor la păsări cântătoare,

pașii purtați pe drumul gândului la care mă închin

nu are pustnici doar orașe rupte din absolut

gata să urce-n libertatea ninsorii unde dansează

moartea pe cruci în ferestrele singurătății lumii.

Nu-ți uita clipele de glorie,

încălzește-ți genunchii din amintiri,

lasă-le să-ți vorbească

cu nostalgia patimei din trupul firav

până ce întunericul vine pe neașteptate,

să-i simți între buze plecarea clipelor.

001.565

Silviu Somesanu. “Între noi, umbrele .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14089028/intre-noi-umbrele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.