Poezie
Dincolo de umbre și zvonuri
1 min lectură·
Mediu
Cine poate să-i vadă urmele, nu le vede,
își obosește ochii prin locuri neumblate.
Dincolo de umbre și zvonuri rătăcește lumina
din care-i dă culoare sensului dobândit
și viul, nici el străin în moartea posibilă
rupe lanțuri de presimțire oarbă,
voința păstrează încă încredere.
Destinul ei nu se știe.
Gândul e o mulțime a aceluiași om,
memorie cu respirația caldă ce naște visare.
Copacii cu frunzele roșii.
002646
0