Poezie

Acalmie și plictiseală

1 min lectură·5 septembrie 2015

Mediu

Alunecă plictiseala pe fețele oamenilor

șiroaie ca picăturile de ploaie pe geam

când furtuna își face de cap și trag clopotele.

E o decădere în lucruri ca o apropiere de moarte

când nimeni nu se grăbește și așteaptă,

se formează rândul și se cere mereu ceva

în ultima zi când se mai poate.

Momentele de acalmie se risipesc spontan

încât se împrăștie miracolul promis,

seceta se reia ca o construcție începută,

zilele se varsă una în alta

cum apele care nu vor să sece

și se retrag în pământul ars de călduri

pe când șerpii vin la suprafață.

Fluviul abia își plimbă trupul împuținat,

orașele plâng pe mal neconsolate,

locuitorii se îmbulzesc seara la plimbare

dau un pic de viață grețoasă și sălcie,

amestecă speranța cu mila,

se scaldă în berea rece și multă

de pe faleză până noaptea târziu

când se deschid cerurile

și sunt mângâiați cu îngeri de răcoare la tâmple.

001.615

Silviu Somesanu. “Acalmie și plictiseală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14078059/acalmie-si-plictiseala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.